M-Learning - avantaje și dezavantaje

M-learning or mobile learning is defined as "learning across multiple contexts, through social and content interactions, using personal electronic devices.” A form of distance education, m-learners use mobile device educational technology at their time convenience.[https://en.wikipedia.org/wiki/M-learning]

Mobile learning (m-learning -" învăţare oriunde şi oricând ") a evoluat odată cu introducerea dispozitivelor mobile, cum ar fi PDA-uri, telefoane mobile, laptop-uri, notebook-uri şi Tablet PC-uri, în predare şi învăţare, împreună cu banda largă şi transmiterea datelor wireless. Această mare conectivitate creează oportunităţi pentru moduri de învăţare flexibile şi colaborative, în acelaşi timp susţinând legături mai strânse între învăţarea la locul de muncă, acasă, la şcoală şi în comunitate. 

Avantaje:

• Este mult mai usor să acomodezi multiple dispozitive mobile decât cele desktop într-o clasă datorită spaţiului redus pe care îl ocupă;
• Dispozitivele mobile ce conţin notiţe şi cărţi în format electronic sunt mult mai uşoare şi facil de transportat comparativ cu foi şi cărţi; 
• Dispozitivele mobile pot fi folosite oriunde, oricând, chiar şi acasă, în tren şi în hoteluri aceste locuri sunt prielnice învăţării deoarece nu pot fi deranjante; 
• Dispozitivele mobile facilitează înregistrarea electronică şi introducerea datelor în lecţii practice sau în exterior, unde computerele desktop nu pot fi folosite (experimente ştiinţifice, bucătării, călătorii...);
  
• Dispozitivele mobile pot adapta uneltele de învăţare/referinţă pentru acces rapid la date, de exemplu accesarea unui tutorial care să ajute la terminarea unei sarcini de lucru; 
• Studenţii pot interacţiona cu profesorul şi între ei şi astfel pot intreprinde proiecte comune şi muncă de colaborare, astfel încât mai mulţi studenţi şi profesorul pot trece dispozitivul de la unul la altul, în cadrul unui grup, sau "se pot întâlni", lucru realizat folosind funcţia infraroşu a PDA-ului , sau o reţea wireless, cum ar fi WiFi sau Bluetooth; 
• Persoanele care pot şi-au pierdut interesul în domeniul educaţiei se bucură de utilizarea telefoanelor mobile, mp3 playere şi dispozitive pentru jocuri. Dacă multimedia interactivă, muzică, jocuri şi simulări sunt încorporate în materialele de predare/învăţare, atunci utilizarea dispozitivelor mobile poate spori posibilitatea atragerii cursanţilor, făcând din învăţare o activitate distractivă; 
• Dispozitivele mobile pot fi folosite ca tehnologie de asistenţă pentru cursanţii cu dificultăţi de învăţare şi / sau handicap. 

Dezavantaje:

• Lipseşte o platformă comună (diferite dimensiuni ale ecranelor - ecrane orizontale pe anumite computere portabile, ecranele mici pătrate de pe telefoanele mobile), astfel încât este dificil să se dezvolte conţinutul care va funcţiona pe toate dispozitivele mobile;
• Dispozitivele mobile sunt mult mai uşor de pierdut sau furat decât calculatoarele de birou şi sunt mai atractive pentru hoţi decât notiţele scrise de mână; 
• Bateriile necesită încărcare regulată şi datele pot fi pierdute pe unele dispozitive, dacă acest lucru nu se face corect;
  
• Dispozitivele mobile pot deveni învechite foarte repede; 
• Există probleme de securitate la accesul wireless, prin intermediul dispozitivelor mobile; 
• Profesorii ar putea necesita acţiuni de training suplimentar pentru a putea folosi în mod eficient dispozitivele; 
• Există dificultăţi de imprimare, cu excepţia cazului în care aparatul este conectat la o reţea;
• Ecranele mici limitează cantitatea şi tipul de informaţii care pot fi afişate, în special pe telefoane mobile sau PDA-uri, care au capacităţi de stocare, de asemenea, limitate.

https://www.youtube.com/watch?v=dECs3SRh8Xo

Tehnologii mobile permit livrarea informațiilor către utilizatori în timp real, oriunde s-ar afla, spre deosebire de e-learning, unde utilizatorul depinde de un PC şi o conexiune Internet. 

Dacă înainte de apariția telefoanelor mobile în societatea românească nu se vorbea de aşa ceva, astăzi datorită dezvoltării acestei societăți prin adoptarea noilor tehnologii, a devenit accesibil tuturor prin ceea ce poate oferi. Pe lângă simplele opțiuni de text sau imagine, m-learning-ul reprezintă o cale modernă de comunicare pe scară universală. 

Surse:

• https://en.wikipedia.org/wiki/M-learning
• http://www.adam-europe.eu/prj/5928/prj/MENUET_guid_draft_ro.pdf
• http://www.icvl.eu/2010/disc/cniv/documente/pdf
• https://www.youtube.com/watch?v=dECs3SRh8Xo

Necesitatea utilizării softurilor educaționale în instruire

Prin "soft educaţional" denumim un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feed-backului secvenţial şi a evaluării formative); în sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire/învăţare.

Soft educațional

       Evoluţia societăţii în ultimul timp, impune pentru sistemul de învăţământ provocări capitale pentru regândirea conţinuturilor, a metodelor, a structurilor prin prisma cerinţelor pentru integrarea în societatea de mâine.

Toate schimbările trebuie să răspundă clar la întrebările: “ce învăţăm?”, “cum învăţăm?” întrucât utilizarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale trebuie să fie subordonată unei viziuni pedagogice.

În ţara noastră informatizarea învăţământului a demarat mai greu, iar introducerea informaticii în curriculum a fost însoţită de utilizarea noilor tehnologii în predarea diferitelor discipline, în special sub forma instruirii asistate de computer. În învăţământ, principalele probleme  pe care le ridică utilizarea noilor tehnologii o reprezintă înţelegerea corectă a specificităţii acestor resurse educaţionale. 

Din acest punct de vedere se impun câteva precizări:

• Bogăţia şi varietatea conţinutului informaţional, precum şi varietatea suportului (imagini, sunet, text) reprezintă potenţialul deosebit care îi permite profesorului realizarea unor demersuri interactive (lecţii, exerciţii, prezentări) cu o putere informaţională şi motivaţională cu totul diferită faţă de predarea tradiţională. Acest potenţial transformă TIC într-un instrument eficient în predare-învăţare numai atunci când sunt subordonate unei concepţii pedagogice clare.
• În ultimii 15 ani în informatizarea învăţământului s-a pus accentul pe însuşirea limbajelor de programare. Treptat computerul a devenit un instrument  folosit şi în afara orelor de informatică, în predarea diferitelor discipline. Instruirea asistată de calculator, cu softuri educaţionale speciale reprezintă vârful acestei direcţii. Apariţia şi extinderea Internetului a accelerat trecerea  spre utilizarea noilor tehnologii şi a favorizat deschiderea spre noi forme de realizare a interacţiunii dintre profesor-elev-disciplina de învăţământ.
• Noile posibilităţi tehnice nu elimină şi nu diminuă rolul profesorului, acesta devenind tot mai important deoarece proiectează strategiile didactice în raport cu obiectivele propuse, monitorizează activitatea elevilor, evaluează eficienţa activităţilor depuse şi reglează întregul proces de învăţământ.
• Integrarea TIC poate oferi oricărui profesor, posibilitatea de a-şi îmbogăţi arsenalul pedagogic, care să corespundă varietăţii finalităţilor educaţiei, dar şi pentru educarea copiilor cu probleme speciale.
• Prin reţeaua de Internet se asigură accesul la informaţii din diferite domenii, la schimbul rapid de date şi la comunicarea electronică la nivel local dar şi la scară mai mare, pentru realizarea unor biblioteci virtuale, învăţământul la distanţă, autoformarea,etc.
• În ce priveşte utilizatorii din învăţământul românesc (cadre didactice de altă specialitate decât informatica), se constată o distribuţie a acestora pe o scală, având la primul nivel  lipsa oricăror cunoştinţe despre utilizarea TIC, iar la ultimul, buni cunoscători ai domeniului. Se impune deci, orientarea în acest sens a acţiunilor de formare a cadrelor didactice de profil noninformatic.

Pentru proiectarea şi realizarea lecţiilor cu ajutorul calculatorului, cadrele didactice trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

• Formularea clară a obiectivelor în termen comportamentali;
• Realizarea unui inventar de sarcini de lucru pentru elevi care să poată produce învăţarea specifică;
• Structura unei strategii a interacţiunii cu elevii, prin definirea specificului fiecărei secvenţe şi se va urmări motivarea elevilor pentru interacţiune;
• Selectarea celor mai potrivite tehnologii pentru fiecare secvenţă; 
• Adaptarea sau proiectarea  softului sau altor categorii de materiale necesare pentru a evita ca una şi aceeaşi tehnologie să fie folosită pentru secvenţe care diferă prin caracterul obiectivelor urmărite;
• Definirea momentului evaluativ: ce vom evalua?, cum vom evalua?.

     

Pentru înlăturarea obstacolelor ce pot apărea în calea educatorului ce ar dori să realizeze instruirea asistată de calculator, se recomandă acestuia:

• Să aibă încredere în succesul muncii inovatoare, să caute mereu informaţia de specialitate care să răspundă la întrebările ridicate de practica predării:
• Să aibă răbdare şi să gândească mereu dacă activitatea produce schimbarea cerută;
• Să dispună de timp pentru proiectarea unor materiale (prezentări în Powerpoint);
• Să aibă o atitudine colegială dar fermă în promovarea TIC;
• Să cheme colegii la ore şi să accepte observaţiile celor care nu  pot  accepta schimbarea în acest sens;
• Să nu aştepte laude pentru efortul depus sau pentru rezultatele obţinute ci să se bucure la gândul că o învăţare mai eficientă înseamnă un om mai bine pregătit.

Profesorii care au depăşit perioada de iniţiere în utilizarea TIC au posibilitatea de a trece la realizarea demersului educaţional printr-o abordare constructivă, modernă.

Bibliografie

1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,stiluri strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002 
2. http://apollo.eed.usv.ro/~elev6/metodica1.html
3. https://www.youtube.com/watch?v=fjx6cu3mQkM