Necesitatea utilizării softurilor educaționale în instruire

Prin "soft educaţional" denumim un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feed-backului secvenţial şi a evaluării formative); în sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire/învăţare.

Soft educațional

       Evoluţia societăţii în ultimul timp, impune pentru sistemul de învăţământ provocări capitale pentru regândirea conţinuturilor, a metodelor, a structurilor prin prisma cerinţelor pentru integrarea în societatea de mâine.

Toate schimbările trebuie să răspundă clar la întrebările: “ce învăţăm?”, “cum învăţăm?” întrucât utilizarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale trebuie să fie subordonată unei viziuni pedagogice.

În ţara noastră informatizarea învăţământului a demarat mai greu, iar introducerea informaticii în curriculum a fost însoţită de utilizarea noilor tehnologii în predarea diferitelor discipline, în special sub forma instruirii asistate de computer. În învăţământ, principalele probleme  pe care le ridică utilizarea noilor tehnologii o reprezintă înţelegerea corectă a specificităţii acestor resurse educaţionale. 

Din acest punct de vedere se impun câteva precizări:

• Bogăţia şi varietatea conţinutului informaţional, precum şi varietatea suportului (imagini, sunet, text) reprezintă potenţialul deosebit care îi permite profesorului realizarea unor demersuri interactive (lecţii, exerciţii, prezentări) cu o putere informaţională şi motivaţională cu totul diferită faţă de predarea tradiţională. Acest potenţial transformă TIC într-un instrument eficient în predare-învăţare numai atunci când sunt subordonate unei concepţii pedagogice clare.
• În ultimii 15 ani în informatizarea învăţământului s-a pus accentul pe însuşirea limbajelor de programare. Treptat computerul a devenit un instrument  folosit şi în afara orelor de informatică, în predarea diferitelor discipline. Instruirea asistată de calculator, cu softuri educaţionale speciale reprezintă vârful acestei direcţii. Apariţia şi extinderea Internetului a accelerat trecerea  spre utilizarea noilor tehnologii şi a favorizat deschiderea spre noi forme de realizare a interacţiunii dintre profesor-elev-disciplina de învăţământ.
• Noile posibilităţi tehnice nu elimină şi nu diminuă rolul profesorului, acesta devenind tot mai important deoarece proiectează strategiile didactice în raport cu obiectivele propuse, monitorizează activitatea elevilor, evaluează eficienţa activităţilor depuse şi reglează întregul proces de învăţământ.
• Integrarea TIC poate oferi oricărui profesor, posibilitatea de a-şi îmbogăţi arsenalul pedagogic, care să corespundă varietăţii finalităţilor educaţiei, dar şi pentru educarea copiilor cu probleme speciale.
• Prin reţeaua de Internet se asigură accesul la informaţii din diferite domenii, la schimbul rapid de date şi la comunicarea electronică la nivel local dar şi la scară mai mare, pentru realizarea unor biblioteci virtuale, învăţământul la distanţă, autoformarea,etc.
• În ce priveşte utilizatorii din învăţământul românesc (cadre didactice de altă specialitate decât informatica), se constată o distribuţie a acestora pe o scală, având la primul nivel  lipsa oricăror cunoştinţe despre utilizarea TIC, iar la ultimul, buni cunoscători ai domeniului. Se impune deci, orientarea în acest sens a acţiunilor de formare a cadrelor didactice de profil noninformatic.

Pentru proiectarea şi realizarea lecţiilor cu ajutorul calculatorului, cadrele didactice trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

• Formularea clară a obiectivelor în termen comportamentali;
• Realizarea unui inventar de sarcini de lucru pentru elevi care să poată produce învăţarea specifică;
• Structura unei strategii a interacţiunii cu elevii, prin definirea specificului fiecărei secvenţe şi se va urmări motivarea elevilor pentru interacţiune;
• Selectarea celor mai potrivite tehnologii pentru fiecare secvenţă; 
• Adaptarea sau proiectarea  softului sau altor categorii de materiale necesare pentru a evita ca una şi aceeaşi tehnologie să fie folosită pentru secvenţe care diferă prin caracterul obiectivelor urmărite;
• Definirea momentului evaluativ: ce vom evalua?, cum vom evalua?.

     

Pentru înlăturarea obstacolelor ce pot apărea în calea educatorului ce ar dori să realizeze instruirea asistată de calculator, se recomandă acestuia:

• Să aibă încredere în succesul muncii inovatoare, să caute mereu informaţia de specialitate care să răspundă la întrebările ridicate de practica predării:
• Să aibă răbdare şi să gândească mereu dacă activitatea produce schimbarea cerută;
• Să dispună de timp pentru proiectarea unor materiale (prezentări în Powerpoint);
• Să aibă o atitudine colegială dar fermă în promovarea TIC;
• Să cheme colegii la ore şi să accepte observaţiile celor care nu  pot  accepta schimbarea în acest sens;
• Să nu aştepte laude pentru efortul depus sau pentru rezultatele obţinute ci să se bucure la gândul că o învăţare mai eficientă înseamnă un om mai bine pregătit.

Profesorii care au depăşit perioada de iniţiere în utilizarea TIC au posibilitatea de a trece la realizarea demersului educaţional printr-o abordare constructivă, modernă.

Bibliografie

1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,stiluri strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002 
2. http://apollo.eed.usv.ro/~elev6/metodica1.html
3. https://www.youtube.com/watch?v=fjx6cu3mQkM